Banda de burnă de grăsime de burtă

Vârful Moldoveanu Acasă. Sâmbătă — Duminică. Vârful Moldoveanu. Vârful Viștea Mare. Acoperișul României.

Făgărașul, cei mai semeți și alpini dar și cei mai puțini orizontali munți ai patriei. Ultima descriere e cunoscută de toți cei care i-au călcat piscurile. Până și un neamț și-a amintit de Făgărașul up and down când urcam pe miticul Olimp din Grecia când într-o pauză la urcare am stat la o șuetă.

Momentul suprem pentru care m-am pregătit după ce am gustat aerul mai rarefiat s-a năpustit peste mine și începea să apase cu nerăbdare și entuziasm dar în același timp cu mari emoții. Eram stană de piatră când vedeam prin ce trec cei care urcau și mă tot întrebam de ce mă uit că doar nu o să calc niciodată pe urmele acelor filmări de poveste, eu care am ratat marea doar o dată în prezentul deceniu. Mai ales că asaltul pe Moldoveanu nu poate fi făcut într-o singură zi dacă mergi la pas.

Doar dacă ești la alergare în maraton se cam poate în ore dus întors de la Bâlea. Vârful Moldoveanu m stânga Vârful Viștea Mare m dreapta Știind la ce mă înham cu Radu și sătui de cățăratul pe crestele lui care încă erau înzăpezite în zonele de umbră am ales varianta cea mai șacală. În săptămâna premergătoare după o discuție cu Dana aflu de traseul pe la Stâna lui Burnei. Radule, ăsta-i demn de noi!

Părinți din toată țara își aduceau copiii la București, la doctorul Burnei. Medicii din orașe mici îi trimiteau ca la un zeu.

Aveam să urcăm din nou dinspre sud ca și în săptămâna anterioară pe Lespezi unde zăpada era mai topită dar ca și timp de urcare ne-ar fi luat cam 4 ore, nu 10 minim ca dinspre Bâlea sau orașul Victoria. O nimica banda de burnă de grăsime de burtă. Radule, hai să facem o aroganță și să urcăm cu cortul să dormim în podul acoperișului iar dimineață să vedem răsăritul!

Vremea pe sâmbătă anunța 9 ore de soare iar pe duminică se previzionau 15 ore de soare. Urmate de 3 zile senine complet în toată țara. Clar ne trebuia cremă pentru bronzălit. Problema care ne-a pus puțin pe gânduri la începutul săptămânii era că drumul dinspre zona Nucșoara până la Stâna lui Colonul provoacă pierderea în greutate de 40 de km era forestier.

Transfăgărășan încă nu era deschis ceea ce însemna că aveam de ocolit iar pe Valea Oltului, a treia oară în ultimele trei săptămâni. O lungeală de minim 8 ore de condus din Zalău, fără pauză de șușu și masă. I-am propus la Radu să vină cu troaca lui de data asta. Se fofilează pe motiv că are cauciucuri de iarnă și că are pană la un cauciuc și că dacă nu i le schimbă bine. Ce motive de șacal amu când mă gândesc mai bine.

Da normal că nu-și mai amintește și mă tot aburește că motivul a fost că mașina lui e joasă.

• DE SLABIT : Farmacia Tei online
• Вход на Facebook | Facebook

Povești, demne de renumele de șacal. Ne decidem apoi să căutăm un Duster de închiriat pentru două zile dar apoi ne pică fisa că dacă ne băgăm cu el pe forestier și pățim ceva suntem buni de plată. Înainte cu trei zile încă ne coiam cu ce să mergem.

Sacalii Muntelui – Blogdan

Apoi vedem o postare din Până la stână drumul este blocat de 12 avalanșe și mulți copaci căzuți. Coiala și vestea asta m-a făcut să-mi bag picioarele și să ma decid. Mergem cu Volvo-ul meu până unde drumul permite și de acolo o luăm la pas. La nici 5 minute văd o postare mai recentă în care se anunță că drumul auto până la Stâna lui Burnei s-a deschis! Deja eram decis să mergem cu Volvo. Amabil, salvamontul îmi răspunde înainte cu o zi la un mesaj și îmi confirmă că drumul e accesibil până la Stâna lui Burnei.

Planul era următorul. Pornim de sâmbătă și urcăm cu cortul cât de sus putem iar duminică dimineața finalizăm urcarea prin Poarta Viștei sus pe Moldoveanu să vedem răsăritul — banda de burnă de grăsime de burtă, 29 iunie EEST Răsăritul soarelui în Vârful Moldoveanu.

Dacă puteam banda de burnă de grăsime de burtă de cort și dacă drumul era bunicel cât să nu ne facă să cărăm bagaj de-a lela pe Valea Rea și să ne prindă noaptea, ne decidem să campăm la Lacul Iezerul Moldoveanului Iezerul Triunghiular — m.

N-am mai dormit niciunu dintre noi la asemenea altitudine. A mai dormit Radu într-un lan de porumb într-un rateu de zile mari pe vremea când mergea cu trenul, solo, în primele drumeții, prin Doar el, un sac de dormit cu grad de confort la -1 grad, toropeală și țânțari. Oricum, trebuia să-ti lipsească o doagă să mergi din Sibiu la pas vreo 60 de km până în Victoria cu bocancii în picioare și să mai și vrei să urci pe Moldoveanu.

Dar așa-i când ești viril. Faci abuz. De prunci. Pe Someș.

Se anunțau în jur de 2 grade noaptea pe vârf. Punem indispensabilele — hârtia igienică, acumulator extern, cremă de soare și gheara diavolului — și gata. Banda de burnă de grăsime de burtă la 8 dimineața pornesc din Zalău, locul unde pentru prima oară s-a băgat nisipul în clepsidră. La urcare pe Meseș am o presimțire și mă opresc să verific dacă mi-am uitat ceva. Mă uit în portbagaj iar bocancii nu-s.

Îi bun. Am început bine. Fiind la 10 minute de casă mă întorc. Ajung doar pe la 10 în Cluj să-l iau pe Radu. Se urcă în mașină și-mi dă a doua veste mirifică pe ziua de azi. Dauna numărul unu, o crăpătură în parbriz de vreo 10 centimetri pe partea copilotului, începută din plafon. Clar mi-a pasat un TIR o piatră pe drumul Zalău-Cluj, că am auzit o bubuitură dar nefiind în raza mea vizuală nu am băgat de seamă pe moment unde a troznit.

Mergem așa! Ploaia nu se anunța. Doar să nu rămânem fără parbriz. Cu o lună înainte Volvo-ul a fost victima căderii de grindină de mărimea ouălor de găină de a făcut prăpăd prin Zalău. Parbrizul nu a avut nimic spre deosebire de majoritatea mașinilor din oraș, dar cu plafonul și capota banda de burnă de grăsime de burtă scăpat nestrâmbate.

Dar s-o dau pe aia dreaptă, de aia e unicat și frumos acum Volvo-ul, că are gropițe! Gripat nu e, așa că numa motorină îi trebe.

„Banii luați și copilul făcut varză”

În 28 iunie Râmnicu Vâlcea era sub ape motiv pentru care ne-am bazat pe GPS că știe el ceva scurtătură. Din Călimești, peste dealuri drumul trebuia să ne scoată la Curtea de Argeș. Nimic dubaș la cum știam că sunt drumurile în zonă.

Nu dăm vrabia din mână pentru cioara de pe gard. Apoi iar începe cu indicațiile spre stânga și pierdeți în greutate după oprirea lui lyrica final cedăm sfaturilor. Proastă alegere.

La început drumul era acceptabil până când s-a gătat asfaltul.

«Dumneavoastră, cînd vă duceți la o lucrare, nu luați un avans?»

L-am luat ca semn de antrenament pentru ce ne aștepta la Stâna lui Burnei. Dar parcă a fost prea de tot. Fără demaraj nu aveam nicio șansă. Auzeam cum scormonesc roțile printre bolovani. Am dat muzica la minim să aud orice piatră. Nu mai îmi făceam griji pentru parbriz acum ci pentru baia de ulei. Era prima dată când a început să-mi tremure piciorul stâng la volan de la atâta gâdilat ambreiajul. Cauciucurile trebuia să le schimb acum 2 ani dar treacă-meargă am mai tras de ele.

Banda de burnă de grăsime de burtă era clar că acum erau pe ducă. După vreo 5 km de drum de pietroaie și pante interminabile ajungem în Robaia — sat cu nume predestinat — și întreb o babă și un moș care stăteau la ocazie cum îi drumul în continuare. Inițial aveau gura acoperită de colbul lăsat de mine dar apoi își dau batista deoparte și mă calmez când aud: Mergeți liniștit.

Îi tot așa de bun! Ajungem în Slatina, ultimul sat înainte de drumul forestier care ne aștepta. Ultima redută pentru Volvo. Aproape de Centrul de Agrement Nucșoara se gată asfaltul.

În schimb drumul era lat, de aproape 4 benzi. Când trecea câte o Dacia papuc se ridica colbul până la Dumnezo și trebuia să o las loșon ca să vedem ceva. Problema nu o reprezenta faptul că nu mai aveam asfalt sub roți ci că drumul era prin de gropi late și mari care ne arcuiau dorsalele când pe stânga când pe dreapta. Nu aveam ce să ferim oricât am aplicat tactica diagonalei peste ele.

• Video De Sex În Dormitorul Familiei Cur Mare Cură Porno Nou Pipiți Fetele În Natură
• „Eu nu greșesc!” – Casa Jurnalistului

După vreo 10 minute ajungem la un pod unde încape doar o mașină. Din sens opus altul care stă să intre pe pod. Ne dăm semnale să intrăm pe pod care mai de care mai harnici. Clar e ardelean ca mine. Apoi îmi opresc mașina că poate așa își face curaj.

De ce nu dau rezultate curele de slabire? Din Articole Introducere D-na Viorica Pop, 41 ani, ne intreaba: Am incercat mai multe cure de slabire si nu am obtinut nici un rezultat. Nu inteleg de ce.

Într-un final se urnește. Când să se coboare de pe podul de vreo 40 de metri scot mâna pe geam și îi fac semn să oprească. Eu de SJ, el de MM. Deschide și el geamul și stăm la discuții câteva minute. Avea ochii roșii! Îl întreb: De unde vii?